Interviu cu mine

Stau,savurand o cafea fierbinte, incalzandu-mi gandurile in lectura unui "Interviu cu Borges". Cu cat inaintez in lectura, gandurile ma intrerup tot mai mult. Imi cer putina atentie. Timp ca sa asimilez informatiile. Informatii bogate. Care cer timp. Care ma indeamna sa imi pun intrebari. Si sa nu ajung niciunde.

Acum ma gandesc la centru constiintei. Lucru care ma macina de multa vreme si caruia i-am oferit atentie timp indelungat. Poate am ajuns undeva,poate nu e raspunsul pe care speram sa-l obtin, poate asta nici macar nu e un raspuns. Poate e o descoperire.

Am descoperit ca a te cauta pe tine insuti este fascinant si intolerabil. Cu cat mi se pare ca inaintez mai mai profund in mine insumi, cu atat simt ca dispar mai mult. Am ajuns sa ma indoiesc de propria-mi existenta.

Cred ca Hume a fost cel care a spus: " Cand m-am cautat, n-am gasit niciodata pe nimeni acasa. Asa e lumea".

Asteptari

Asteptam.. ce asteptam? Ca sa astepti ceva, trebuie in prealabil sa iti doresti ceva. Daca iti constientizezi dorinta, stii ce astepti, si stii ce trebuie sa faci in privinta respectiva.

Dar sunt persoane care doar asteapta. Asa ca mine. Daca intrebi ce, astept ceva sublim , care sa vina si sa imi schimbe viata. Poate apocalipsa, si sa ramanem doar noi, cei cu asteptarile pe Pamant, ca sa suferim mai mult. Sa asteptam toti, si sa nu fie nimeni care sa faca ceva.

Gandim prea mult, facem prea putin. Noi, cei cu asteptarile. Pentru restul tot respectul!

Uite cum sta treaba cu asteptatul . Asteptam noi, cei care avem prea mult timp liber. Care nu avem nu-stiu-ce pe cap. Care ne plictisim. Adicalea, nu plictiseala e marele bai, vezi tu, mai exista si comoditatea..

De la 1 ianuarie incerc sa fiu altfel. Suna atat de clasic, cliseic, patetic! Deci nu ma mai schimb. Adica, nu mai spun ca ma schimb. Si daca ma schimb, ma schimb in ce? Ce as schimba la mine? N-as schimba nimic,poate mi-as mai insusi cateva calitati. Sunt atat de multumita de mine incat sa-mi placa tot ? Pai, calitatile dar mai ales defectele ma fac cine sunt. Pot sa fiu cine vreau. Gandul asta ma face sa ma simt mai bine. Dar iarasi, comoditatea..

Acum cateva zile o ardeam pe negativism . Acum, s-a schimbat roata . Nu c-as fi intr-o stare de spirit mai buna, vad lucrurile cum le vedeam si acum cateva zile, dar inclin balanta spre lumina. Am fost destul in intuneric.

E in firea noastra sa apreciem mult mai mult ceva ce am pierdut. Intr-o zi am pierdut respectul fata de mine. L-am pierdut din plictiseala, imi era prea bine. Nu a durat mult, l-am regasit si acum ma simt ca noua.

Mi-am pierdut si pisica, dar asta nu se pune. Am apreciat-o atat de mult incat mi-am luat alta. Am vrut sa vad unde-as fi ajuns daca nu as fi pierdut-o. Mi-a fost draga. Deci am dus-o la tara . Acum e salbatica, ii e mai bine. Nu sunt o persoana rea, doar ma plictisesc repede.

La urma urmei, ce astept de fapt? Astept sa ma schimb. dar tocmai spuneam ca n-as schimba nimic la mine. Astept sa fac lucrurile pe care nu pot sa le fac din cauza defectelor. Defecte de care nu vreau sa scap. Doar sa le camuflez putin. Nu astept sa faca nimeni nimic. Vreau o EU mai puternica. Si imi place sa stiu ca asta depinde de mine. Ma face mai increzatoare , dar totodata ma face sa astept. Unde-am ramas? Aaa da.. daca totul tine de mine,totusi,ce astept pana la urma?

Ce astepti?

Ma intrebam care e scopul vietii. Traim ca sa murim? Oare asta asteptam cu atata inversunare? Traim doar sa vedem cum e, experimentam, evoluam fara voia noastra, ca in final sa primim ceea ce meritam? E vorba de destin sau liber arbitru?

Cand totul merge bine parca e destinul, cand apare raul e vorba de eroarea alegerii pe care ai luat-o, in urma liberului arbitru?
In destin cred oamenii care nu au teluri, planuri, nu au un scop, se lasa purtati prin viata crezand ca aceasta le rezerva aceleasi "surprize" , fie ca se zbat, fie ca nu. Desi constientizam ca nu e asa, comoditatea parca ne goleste de planuri,idealuri, sau intrun caz mai bun , acestea raman la stadiul de ...dorinte.Si asteptam Pestisorul de hAur.Sau Duhul Lampii, sau poate pe Zana Maseluta , depinde de varsta si de ce ne dorim. Cei care cred in destin au credinta mare ,daca cred cu adevarat in ce-si doresc , asteapta sa li se indeplineasca ( fara sa faca nimic in privinta asta).

Ati vazut filmul "The Secret"? In film te indeamna sa-ti doresti o tona de bani (sau ce-ti doresti) si sa te gandesti tot timpul la asta , ca si cum esti convins ca vei primi . Pai asa ajungem nebuni, ajungem sa mergem la magazin cu bani imaginiari,sa conducem masini imaginare, sa avem un post tv in care sa ne afirmam talentul manelistic( da, nasol ). La ce dorinte avem , am ajuns sa ma bucur ca nu functioneaza secretul . Mint, functioneaza, dar doar pt oamenii care stiu ce vor in viata si, spre deosebire de cei anteriori, care si fac ceva in privinta asta.

Oamenii care cred in destin nu au multe vise. Ce pot sa astepte ei de la viata, de ce sa se gandeasca la ce ar vrea, daca oricum e vorba de destin , care nu depinde de tine? Poate din pricina asta persoanele care cred in destin sunt curioase. Sunt curioase sa vada ce le rezerva viitorul , sa descopere tot . Daca totul e monoton pe planul asta, trebuie sa-si satisfaca cumva curiozitatea, si si-o indreapta spre altceva. Alte persoane, alte vieti , de unde rezulta barfa.... deci, persoanele care cred in destin sunt barfitoare. Ma intreb, daca continui, oare unde ajung cu logica mea?

Dar cei care nu cred in destin? Care iau viata in propriie maini si o cladesc pe placul lor? Acesti oameni au o personalitate puternica. Stiu ce vor, stiu de ce vor, si stiu cum sa realizeze ceea ce vor. Nu ma mai intind, ca tiganul, despre personalitate intrun alt post.

"Ma bucur ca am langa mine persoane care stiu sa isi spuna off-ul... care isi recunosc problemele sau necazurile, care sunt si obiective, care nu traiesc in ocazionalul de azi pe maine... care se macina zilnic dorind mai mult de la ei, care doresc ceva in viata mai mult decat bani, care isi traiesc viata si nu lasa lumea sa o traiasca pe a lor, care traiesc pentru un party 2-3-4... bune... nu party-urile pentru ei." Putin adaptat. E perfect. Sunt cuvintele pe care le-as folosi eu in descrierea lui.Si-n descrierea persoanelor de langa mine.Da, sunt inconjurata de personalitati :) puternice.